Acatistul Domnului nostru
Iisus Hristos
Acatist de pocăință și laudă adresat Mântuitorului. Alcătuit din 13 Condace și 12 Icoase cu rugăciunea Sfântului Isaac Sirul.
„Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!"
Se încarcă textul integral...
✦ Continuă rugăciunea duhovnicească ✦
Întrebări frecvente despre Acatistul Maicii Domnului
Acatistul Maicii Domnului se citește în mod tradițional vinerea seara, în Postul Mare (sâmbăta Acatistului — a V-a sâmbătă din Postul Mare), la Buna Vestire (25 martie), la Adormirea Maicii Domnului (15 august) și oricând în nevoie sau de mulțumire.
Această salutare în greacă este „Chaire, Nymphe Anympheute" — adică „Bucură-te, Mireasă nenuntită". Este paradoxul teologic al Maicii Domnului: Fecioară și Maică în același timp, Mireasă care nu a cunoscut nuntă omenească, ci a primit pe Dumnezeu-Cuvântul prin lucrarea Duhului Sfânt.
Acatistul Maicii Domnului are 13 condace și 12 icoase, alternând între ele, plus o rugăciune finală. Condacul 13 se citește de trei ori. Fiecare icos conține salutări care încep cu „Bucură-te" și se încheie cu refrenul principal.
Tradiția îl atribuie Sfântului Roman Melodul (sec. VI), deși unii cercetători propun și alți autori. Cert este că a fost compus în contextul victoriei Constantinopolului împotriva atacului avar din 626, când poporul a mulțumit Maicii Domnului pentru ocrotire, cântând toată noaptea în picioare — de unde și numele „acatist" (cel care nu stă jos).
Acatistul se citește în picioare, cu evlavie și atenție. Se începe cu rugăciunile de început (Împărate Ceresc, Sfinte Dumnezeule, Tatăl Nostru), apoi se citesc alternativ condacele și icoasele. Condacul 13 se citește de trei ori, după care se recitesc Icosul 1 și Condacul 1, și se încheie cu rugăciunea finală.